Am plecat de la muncă în viteză, însoțită de prietena și, totodată, colega mea, cu care trebuia să ies ulterior. Pentru că era deja trecut de ora 8, am mers prin parc (facem mai puțin decât cu metroul și nici nu ne strică un pic de mișcare) și, bunele samaritene care suntem, ne-am oprit să îi dăm unei doamne câteva indicații. Se pare că indicațiile noastre nu fuseseră destul de bune (habar nu aveam ce târg de carte căuta femeia, așa că am condus-o amândouă - eu și colega mea - până la un stand cu cărți și am lăsat-o acolo. Și, probabil, acolo mi-a rămas și portofelul.
Când am ajuns acasă, scoate portofelul de unde nu-i! M-am învârtit un pic, l-am căutat prin casă (poate- poate oi avea vreun început de Alzheimer), până m-am convins că l-am uitat la muncă. Nu m-am întors după el - criză de timp, deh! - dar mi-am promis că îl voi lua a doua zi, dimineață. Doar că, surpriză! Nici la muncă nu era. Scumpul meu portofel intrase în pământ, cu tot cu buletin, permis, legitimație + carnet de student, poze, talismane norocoase, bonuri și chitanțe și indispensabilul card - unde erau banii pe care îi primisem cadou de la cei de-acasă. Țeapă, totuși, că nu aveam cash, iar cardul l-am închis relativ repede.
M-am întors la apartament, unde am răscolit tot. De la sertare, până la congelator, frigider, coș de gunoi, nu cred să fi existat vreun loc unde să nu-l fi căutat. Începusem să mă gândesc la o carte de-a Ceciliei Ahern, „Dispăruți fără urmă”, în care se vorbește despre o lume unde se duc toate lucrurile pe care le pierdem, și mai-mai că-mi venea să fug acolo să-mi caut portofelul.
Două zile am stat și mi-am ucis nervii, căutând potențiale „piste”, făcând scenarii și ipoteze, singura cât de cât pertinentă fiind cea că femeia care ne-a cerut indicații era, de fapt, menită să ne distragă atenția, în timp ce altcineva îmi „opera” geanta în cel mai subtil și imperceptibil mod posibil.
Ieri, însă, am fost informată că mi-au fost găsite o parte din acte la Poștă (fără portofel, dar cine mai face pretenții?) și prin „o parte din acte” mă refer la totul în afară de buletin, legitimație și carnet de student, fapt care mă face să mă întreb dacă nu cumva hoțul meu are vreo pasiune pentru plimbatul cu mijloacele de transport în comun și vrea să-și scoată un abonament la juma' de preț, pe numele meu.
Dacă mai cunoașteți și alte „întrebuințări” ale celor 3 documente sau potențiale sugestii ale utilizării lor de către domnul/doamna hoț/hoață, vă aștept cu un comentariu aici
