Decizii

Sunt genul de persoană extrem de hotărâtă. Când îmi pun în minte ceva, fac tot posibilul să reușesc să-mi ating țelurile. Singura mea problemă este faptul că niciodată n-am știut ce vreau să fac cu viața mea. Să nu fiu înțeleasă greșit, mereu am CREZUT că știu ce vreau să fac pe viitor, dar niciodată nu am simțit cu adevărat că drumul pe care-l urmez este cel bun.
Când eram mică, îmi doream să fiu „doctoriță”, dar pe vremea aceea, visul meu era cel al tuturor fetițelor. Am început să fac canto (și mi-a plăcut), iar cel mai mare regret al vieții mele este faptul că nu am continuat cu asta. Nu îmi place să renunț, dar nu prea aveam nici un cuvânt de spus la cei 6 ani pe care îi aveam atunci.
Am pășit în liceu cu certitudinea că, după ce voi termina clasa a douăsprezecea, voi urma Facultatea de Psihologie. Mi se părea că am toate calitățile necesare unui bun psiholog: eram calmă, iubeam complexitatea ființei umane (a minții acesteia, în special) și îmi plăcea să ajut oamenii. Am realizat - la timp, din fericire - că ceea ce nu știam să fac era să mă detașez. Mă lăsam consumată de problemele altora, încât le luam asupra mea, de multe ori, le permiteam să mă copleșească.
Cineva mi-a spus că vorbesc mult, că aș fi bună ca jurnalist. Credeam că tot ce zboară se mănâncă, așa că am luat și acest lucru în calcul, până când mi-a fost tăiat elanul. Apoi am decis să optez pentru Facultatea de Limbi Străine, dar nu vedeam ce posibilități îmi oferea pe viitor acest domeniu.
Nu sunt spontană de felul meu, iau mereu decizii calculate și mă gândesc la consecințe, dar când am decis să aplic pentru Facultatea de Comunicare și Relații Publice nu m-am gândit de două ori. A fost un impuls, o chestie de moment, dar care s-a dovedit a fi cea mai bună decizie pe care o puteam lua, în această privință.
N-o să ridic în slăvi facultatea mea, pentru că am văzut destule nereguli și am întâmpinat foarte multe „carențe” în ceea ce privește comunicarea la nivelul întregii instituții (paradoxal, mai ales când vine vorba de o facultate în cadrul căreia se studiază comunicarea), ci am să spun doar că m-a ajutat să mă auto-descopăr, să îmi înfrâng anumite temeri, să-mi dau seama că asta îmi place să fac și că asta îmi doresc să fac pe viitor - să lucrez cu oamenii.

Probabil că, de multe ori, cele mai bune decizii le luăm fără să ne dăm seama. Fie că sunt impulsuri, fie că sunt analizate pe toate părțile, nu trebuie să regretăm nici o decizie luată, ci să ne-o asumăm pe fiecare în parte. Chiar dacă luăm o hotărâre greșită, ajungem astfel să învățăm câte ceva despre noi înșine, așa că nu vă temeți. Orice decizie ne ajută să ne cunoaștem mai bine și să evoluăm.