Scrisoarea din sesiune

Stimați profesori universitari,

Doresc să vă împărtășesc gândurile mele, gânduri care știu că se regăsesc și în mințile altor studenți ce se confruntă cu stresul din timpul sesiunii.

Știam că nu va fi ușor. Din momentul în care am intrat la facultate, am conștientizat că abia începea greul. Știam că vor fi materii multe, zeci de cărți de citit, mii de pagini din care ar fi trebuit să-mi scot notițe. Știam că nu voi pierde timpul în cluburi, ci voi prefera să citesc, să văd un film sau să chiar să dorm. Știam că voi fi stresată în fiecare sesiune, știam că voi avea emoții, că mă voi panica înainte de examene, dar mă voi mobiliza de fiecare dată. Pentru că asta am făcut mereu. Am învățat, am avut temeri, am avut emoții, dar am reușit să mi le stăpânesc și să iau toate examenele.
Aceste lucruri au fost ușor de premeditat. Îmi făcusem o părere despre cum va fi viața mea de student, din ceea ce auzisem de la cunoștințele care trecuseră deja prin această experiență. M-am așteptat să întâlnesc stiluri diferite de predare, materii care să nu aibă nici o legătură una cu cealaltă, profesori diferiți din punct de vedere al caracterului (unii mai duri, alții mai înțelegători și mai prietenoși), dar care să fie dornici să ne învețe, pentru că și noi, studenții, am decis să urmăm o facultate din dorința de a învăța ceva nou, de a studia un anumit domeniu.
Totuși, nu-i voi înțelege niciodată pe aceia dintre dumneavoastră care, încă de la primul curs sau seminar, țin să precizeze că la materia pe care o predau „pică mulți”. Semestrul acesta mă confrunt cu o materie la care au picat 95% din studenți, anul trecut, fapt care ne-a fost amintit de câteva ori (cu o doză mare de mândrie, aș putea spune) pe parcursul acestui semestru de domnul profesor titular. Înțeleg că se dorește a se sublinia cât de dificilă este materia, dar cu ce mă încălzește pe mine să știu cât de multe persoane nu reușesc să treacă de examenul respectiv? Ba mai mult, de ce m-aș lăuda că la materia pe care o predau pică atâția studenți? Personal, mi-aș pune câteva semne de întrebare, referitoare la modul în care predau materia respectivă. Poate nu îmi structurez bine informațiile, poate nu prezint într-un mod „atractiv” cursurile, poate nu vorbesc destul de clar...
Dar eu nu sunt profesor universitar și, sper eu, nici n-am să fiu vreodată. Poate din acest motiv nu voi înțelege niciodată atitudinea unora dintre dumneavoastră. Voi continua, totuși, să învăț, să citesc cât de mult se poate și să las orele de somn pentru „after-sesiune”, sperând că, poate, anul acesta va crește rata promovabilității la examenul monstruos la care „se pică pe capete”.

Cu stimă și respect,

O studentă.

PS: Ce fac azi cu viața mea? Care viață? Nu există viață decât DUPĂ SESIUNE.